COPIII FAC PARTE DIN CATEGORIA PERSOANELOR CU VULNERABILITATE VICTIMALĂ CRESCUTĂ datorită particularităţilor psiho-comportamentale şi psihice specifice:

  • lipsiţi de posibilităţi fizice de apărare
  • capacitate redusă de anticipare a comportamentelor celor din jur
  • neînţelegerea consecinţelor diverselor acte
  • imposibilitatea de a distinge între intenţii bune şi rele
  • credulitate
  • sinceritate
  • imposibilitatea  de a rezista unor promisiuni, recompense etc., oferite  de către persoanele adulte  care aparent le inspiră încredere

Abuzul sexual, ca denumire generică infracţiunilor la viaţa sexuală cărora le cad victime minorii, reprezintă obligarea minorului de a participa la activităţi sexuale menite în principal să satisfacă plăcerea adultului cum ar fi: expunerea sau implicarea în producerea de materiale pornografice, seducţie,(avansuri, mângâieri) sau implicarea sa în acte sexuale genitale, orale ori anale.

Acest tip de abuz poate fi săvârşit de părinţi, bunici, rude apropiate, adulţi de încredere sau persoane care îngrijesc copilul. Adesea abuzatorul are relaţii pozitive cu părinţii şi stabileşte relaţii de prietenie cu copilul, prezentându-i acestuia din urmă  activitatea sexuală ca pe ceva special, făcându-l să se simtă special că are şansa de a participa la ea.

Statisticile realizate de numeroase organisme internaţionale confirmă faptul că abuzurile sexaule împotriva minorilor sunt mult mai numeroase decât cazurile raportate. Se estimează că pentru fiecare caz raportat există alte 20 de cazuri neraportate.

Un factor esenţial în acest proces de ascundere a faptelor  este legat de faptul că cea mai mare parte a agresorilor sunt rude sau  apropiaţi ai copilului; astfel, copilul nu numai că este agresat, dar se percepe ca neajutorat şi lipsit de posibilitatea de a se sustrage situaţiei întrucât familia care ar trebui să îl protejeze acţioneza în acest fel.

Ruşinea este o altă motivaţie a ascunderii celor întâmplate. Deşi nu au o reprezentare clară asupra a ceea înseamnă un abuz de acest gen, copiii ştiu că este ceva ce trebuie ascuns de ochii lumii, ceva despre care nu se vorbeşte.

ATENŢIE!  Cazurile în care copiii mint în legătură cu faptul că au fost abuzaţi sunt foarte rare!

Cea mai mare greşeală pe care autorităţile o pot face este aceea de a nu lua în serios cele susţinute de un copil abuzat.