header image
Pagina principala arrow Echipa manageriala arrow Scurt istoric al IPJ Ialomita
Print E-mail
Scris de Relatii Publice   

Image

SCURT ISTORIC AL POLITIEI ORASULUI SLOBOZIA

    O intentie de cercetare documentara asupra istoriei Politiei Orasului Slobozia ne-a pus in situatia de a apela la fondurile arhivistice diverse (fondurile Prefecturii Judetului Ialomita, ale Preturii Plasii Slobozia ca si cele a Primariei orasului Slobozia). 
   De fapt, cum este si firesc, istoria acestei institutii este strans legata de istoria devenirii orasului. Astfel, in memoriul din 1 martie 1909, fruntasii comunei Slobozia, impreuna cu autoritatile, solicita Parlamentului Romaniei schimbarea statutului localitatii din comuna rurala in oras si aduc ca argumente pozitia geografica speciala, importanta sa economica si comerciala, prosperitatea cetatenilor si numarul lor important. Intr-adevar, la acea data Slobozia organiza cele mai mari targuri de animale si cereale, avea multe stabilimente comerciale si ateliere mestesugaresti, dar si numeroase institutii: pretura Plasii, judecatoria, ocolul silvic, spitalul localitatii si al plasii, un hotel, ocolul agricol, oficiul postal si telegrafic, scoli, un regiment militar si o mica subunitate de jandarmi.
   Toate acestea erau adapostite de o Slobozie care se intindea pe o suprafata de 266 ha, cu 54 strazi, o sosea si 2 stradale, lungimea lor totala fiind de 16,687 km, toate iluminate electric, energia electrica find furnizata de un generator de la moara lui Gheorghe Fuierea. In aceste conditii comuna rurala Slobozia a fost trecuta in randul comunelor urbane prin legea din 30 aprilie 1912, promulgata de regele Carol I, la castelul Peles din Sinaia. La aceeasi data, un ordin al Ministerului de Interne, transforma postul de jandarmi al Sloboziei in Comisariat de Politie. Intaiul sef al Politiei Slobozia a fost G.P. Demetrescu – comisar II, in perioada 1912-1914, urmat apoi de Gh. Chirculescu, Barbu Silvestru, Gheorghe Tanasescu etc. Statul de functiuni al Comisariatului de Politie Slobozia cuprindea: un sef de politie, un secretar, 14 sergenti de oras, un camerier. Aceasta schema a fost mentinuta in linii mari pana in anul 1938.

      La 20 februarie 1920 situatia este mai complexa, Slobozia avand o populatie de 6000 de locuitori, 40 de strazi mari cu o intindere de 3 km, drept pentru care seful politiei solicita Comisiei Interimare infiintarea unui post de comisar clasa a-III-a care sa completeze personalul politiei, care la acea data arata astfel: 1 ofiter de politie cu grad de comisar, un copist, un camerier si 14 sergenti, avand ca atributii: cercetari ordonate de parchet, executarea diverselor mandate emise de autoritatile judiciare, reclamatiuni la oficiul politiei, perchezitii, arestari, urmariri militare si civile, implinirea procedurilor, informatiuni, supravegheri, controlul strainilor si stabilmentelor publice, supravegherea garilor Slobozia Veche si Slobozia Noua, statistici, rechizitii ordonate, dar si executarea ordinelor confidentiale relative la propaganda cu caracter revolutionar.
Sus         In ciuda acestui memoriu, situatia politiei locale a ramas neschimbata, ba, mai mult, in 1938, schema a fost redusa, astfel incat in acel an la nivelul judetului actionau 97 de politisti din care la Politia Slobozia erau: un comisar, doi comisari ajutori, noua gardieni si un impiegat (functionar), astfel incat la 455 de locuitori ai localitatii revenea 1 politist. Tot in acelasi an printr-un ordin al Ministerului de Interne, politia judetului si politia de oras au fost trecute in subordinea Legiunii de Jandarmi, ordin care a primit o puternica riposta din partea comandantilor politiilor judetene si orasenesti, care subliniau in rapoarte ca aceasta subordonare ingreuneaza activitatea de cercetare a politistilor si face ca informatia sa se scurga in afara institutiei, iar faptasii pot sa-si acopere mai usor urmele. Abia dupa 1940 se revine la vechea situatie si politia isi capata autonomia necesara bunei desfasurari a activitatii sale.
        Din documentele studiate nu se poate stabili cu precizie care a fost primul sediu al Politiei, ci abia in anul 1938 exista un contract de inchiriere incheiat intre Comisariatul Politiei oras Slobozia si numitul George Constantin, proprietar de imobile, pentru un imobil de pe fosta strada Marasesti (actualmente b-dul Matei Basarab-fostul sediu Combil).
         Dupa 1940, in conditii de razboi, cresc atributiile si responsabilitatile politiei.
     Astfel, la sedinta din 13 septembrie 1943 a Consiliului local oras Slobozia, este adoptat “Regulamentul pentru functionarea transportului public de persoane”, regulament avand 28 de articole pe baza carora era reglementata circulatia vehiculelor pe strazile orasului, modul cum trebuiau inscrise in circulatie, starea tehnica, impozitele, taxele si sanctiunile.

        Dupa razboi politia incepe sa fie reorganizata pe baze de lucru relativ diferite, dar aspectul cristalizat al Politiei Slobozia il vom gasi abia dupa 1968, cand reorganizarea administrativ teritoriala transforma proaspatul oras Slobozia (in 1964 trecuse de stadiul de comuna urbana in cel de oras) in capitala a judetului Ialomita. De la acea data, fostul sef al Militiei raioanele Calarasi, generalul de brigada Calin Ion, este promovat sef al Inspectoratului de Militie a Judetului Ialomita. La acea data orasul Slobozia numara 12.000 de locuitori, multi de origine rroma, unii cu ocupatii sezoniere (muzicanti) sau fara ocupatie, ceea ce facea ca administrarea orasului sa trebuiasca sa rezolve un anumit tip de probleme specifice. In acest scop, un prim scop a fost angajarea in conditii de contract permanent a acelei parti a populatiei paupere, scop atins odata cu dezvoltarea zonei industriale a orasului.
Sus
        Inspectoratul judetean de militie in acea prima etapa a fost instalat provizoriu in cladirea fostei Militii-raioane pe Strada Viilor, care avea 4 camere , spatiu evident necorespunzator desfasurarii activitatii. Conditiile precare in care s-a actionat atunci sunt confirmate si de ordinul prin care Ministrul de Interne dispune Construirea unor baraci in curtea militiei si in care isi desfasurau activitatea serviciile administrativ, financiar, cel care se ocupa de echipamente, armament etc.
         Totodata s-a dispus si construirea actualului sediu pe terenul unei scoli generale dezafectate. La acest sediu au fost adaugate apoi sediul Militiei Municipale Slobozia si sediul Securitatii.
        Activitatea specifica era extinsa pe o zona teritoriala mai mare, buna parte din teritoriul actualului judet Calarasi fiind atunci inclus in judetul Ialomita. Personalul angajat al Militiei din acea perioada a trecut printr-o perioada deosebit de dificila, fiind obligat sa se imparta in sarcinile de servici si lipsa de spatiu locativ.
        Seful Inspectoratului de Militie a primit ordin de la Ministerul de Interne sa se ocupe personal de constructia actualului sediu si sa informeze zilnic Ministerul asupra stadiului lucrarilor, ordin pe care l-a executat pana la finalizarea constructiei in anul 1970. In toata aceasta perioada, buna parte din servicii au functionat in sedii diferite, dispersate in Calarasi si Slobozia, in cladiri insalubre si spatii necorespunzatoare. In acelasi timp cu construirea sediului judetean au fost construite aproximativ 26 de posturi de militie comunale. Executarea constructiilor a fost posibila numai in conditiile in care autoritatile locale ajutau financiar dar si cu forta de munca, sumele puse la dispozitie de Minister fiind total insuficiente.
        Abia dupa ce sediile au fost date in folosinta si dupa ce orasele judetului au avut de oferit o baza locativa pentru angajatii institutiei noastre.
          In concluzie, primii ani au fost deosebit de grei pentru noi, cei care am pus piatra de temelie a actualului Inspectorat de Politie al Judetului Ialomita.